100

Am ajuns in sfarsit la primele 100 de posturi . Nu stiu ce credeti voi (pierdere de timp,etc) dar eu sunt foarte mandru de ele mai ales pentru faptul ca fiecare este conceput de mine (sau asa cred) si nu am dat copy/paste niciodata.Deci,daca v-au placut si mai doriti altele ,let me now ,daca nu tot let me now ca sa stiu unde am gresit . Multumesc cititorilor pentru timpul pierdut in timpul citirii lor.

Vacanta

Da,stiu ,sunt in urma de tot ,dar eu deabia azi incep sa simt ca e vacanta . In weekend a fost normal,doar ala e mereu,la aceiasi data , incep sa simt de acum ca a venit vacanta deoarece azi pot face ce vreau fara sa ma mai gandesc ca maine trebuie sa merg la scoala si sa imi fac griji ca mai incasez un patru si alte toane de-ale profesorilor care, ca orice om lunea la servici nu au nici un chef(nu ca eu as avea) si isi omoara timpul chinuindu-ne cu pagini intregi de predat sau ascultari din alea ce pun si tocilarii la incercare. Deci,e vacanta,bucurati-va saptamana asta ca nu mai prindeti repede alta .

Amintiri din copilarie

Filmul copilariei mele are fiecare zi presarata cu cate o intamplare cu caracter hazliu/ciudat/incredibil . Cu siguranta in jur de 80% din intamplari le-am uitat din pacate ,dar esenta am pastrat-o.

Toata copilaria mea mi-am petrecut-o cu varul meu ,Ionut (un personaj despre care sunt foarte multe de spus ) cu care am trecut prin o gramada de intamplari,mai toate fiind facute in complicitate cu el . Cu toate ca incercam sa ne ferim de pericole , intamplarile ce aveau ca rezultate mustrari se tineau lant dupa noi .

Am sa incerc pe cat posibil sa incep cu inceputul ,adica intamplarile petrecute acum 10-11 ani pe vremea cand aveam 4-5 ani ,ca pe cele anterioare nu mi le mai amintesc .

Primele intamplari pe care mi le amintesc sunt cele desfasurate in perimetrul plantei pe care o aveam in apartament ,un filodendron (asa ii spunea mama ,nu stiu daca e bine) ce ajungea pana la tavan , foarte ramificat .

Intr-o zi , a venit mama varului meu in vizita la ai mei si bineinteles ca el nu putea lipsi ,cum s-a nimerit sa fiu si eu acasa , toata lumea anticipa vreo boacana ,asa ca stateau cu ochii pe noi . Eu tocmai primisem cadou un excavator de jucarie si varul meu avea o basculanta . Vazand parintii ca ne intelegem si ne jucam destul de linistit ,au plecat sa isi vada de ale lor .

Noi, cum avem toate utilajele necesare am hotarat ca trebuie sa incepem un proiect de exploatare a pamantului din ghiveciul ala mare al filodendronului . Uite asa ne-am apucat noi de treaba ,ca doi muncitori seriosi ,eu incarcam pamantul in basculanta lui si el il cara la un depozit ce se situa pe covor .

Dupa ce lucrarile ajunsese destul de departe ,ghiveciul fiind gol cam un sfert ,nu stiu ce o apuca pe mama si vine sa vada ce fac muncitorii .

Va imaginati ce fata a facut cand a vazut o movila de pamant pe covor,pe noi murdari de parca tocmai sapasem o galerie si floarea stand sa cada . Ne-am luat o cearta destul de serioasa ,dar bineinteles ca nu am inteles nimic din acea intamplare ,doar aveam 5 ani (nu ca acum as fi mai matur).

In alta zi,la cateva luni mai incolo (trageam spre 5 ani ,eram deja mare) s-a mai intamplat o chestie. Floarea trecuse extrem de greu peste momentul critic , reusise sa se mai intreiasca si mama ii acorda o atentie suplimentara  . Dar ,din pacate eu in vremurile alea eram innebunit dupa Tarzan (trebuie sa imi citeasca mama zilnic din Cartile Junglei). Si cum aveam eu in cap doar paduri si animale ce zburda libere ,dupa cateva priviri la pozele din carte imi trece prin cap sa imi testez skillurile de catarator si dintr-o confuzie nefericita sar si ma prind de liana(mai exact floarea aia netrebnica de apartament). Floare care deabia isi sustinea propria greutate,fireste ca a cedat si sa vedeti atunci scandal din partea mamei ,ea tipa la mine si eu incercam sa ii explic ca am vrut sa fac ca Tarzan .

Amintirile mele din acea perioada sunt ,dupa cum ati putut observa legate de mediul interior ,inca eram mic ,nu puteam iesi prin fata blocului ,dar au fost foarte haioase (cred eu).

Genial

Una dintre cele mai bune poezii pe care am avut ocazia sa le citesc (si am citit destule) ,Nu stiu ce credeti voi,dar eu o vad la acelasi nivel cu Luceafarul lui Eminescu.

In continuare , Moartea lui Fulger de George Cosbuc:

În goana roibului un sol,
Cu frâu-n dinţi şi-n capul gol,
Răsare, creşte-n zări venind,
Şi zările de-abia-l cuprind,
Şi-n urmă-i corbii croncănind
Aleargă stol.

El duce regelui răspuns
Din tabără. Şi ţine-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi
Atâta semn de la război,
Şi-a fost de-ajuns!

Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braţ hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar roş de sânge-i albul tort,
Şi pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.

Sărmanul crai! Când l-a văzut
Şi, când de-abia l-a cunoscut,
Cu vuiet s-a izbit un pas
De spaimă-n lături şi-a rămas
Cu pumnii strânşi, fără de glas,
Ca un pierdut.

Să-i moară Fulger? Poţi sfărma
Şi pe-un voinic ce cuteza
Să-nalţe dreapta lui de fier
Să prindă fulgerul din cer?
Cum pier mişeii dacă pier
Cei buni aşa?

Dar mâne va mai fi pământ?
Mai fi-vor toate câte sânt!
Când n-ai de-acum să mai priveşti
Pe cel frumos, cum însuţi eşti,
De dragul cui să mai trăieşti,
Tu soare sfânt?

Dar doamna! Suflet pustiit!
Cu părul alb şi despletit
Prin largi iatacuri alerga,
Cu hohot lung ea blestema,
Şi tot palatul plin era
De plâns cumplit.

La stat şi umblet slabă ce-i!
Topiţi sunt ochii viorei
De-atâta vaiet nentrerupt,
Şi graiul stins şi-obrazul supt
Şi tot vestmântul doamnei rupt
De mâna ei!

De dorul cui şi de-al cui drag,
Să-mi plângă sufletul pribeag,
Întreagă noaptea nedormind,
Ca s-aud roibii tropotind,
Să sar din pat, s-alerg în prag,
Să te cuprind!

Nu-l dau din braţe nimănui!
Închideţi-mă-n groapa lui
Mă laşi tu, Fulgere, să mor?
Îţi laşi părinţii-n plâns şi dor?
O, du-i cu tine, drag odor,
O, du-i, o, du-i!

Ah, mamă, tu! Ce slabă eşti!
N-ai glas de vifor, să jeleşti;
N-ai mâini de fier, ca fier să frângi;
N-ai mări de lacrămi, mări să plângi,
Nu eşti de foc, la piept să-l strângi,
Să-l încălzeşti!

Şi tu, cel spre bătăi aprins,
Acum eşti potolit şi stins!
N-auzi nici trâmbiţile-n văi,
Nu vezi cum sar grăbiţi ai tăi
Râdeai de moarte prin bătăi,
Dar ea te-a-nvins.

Pe piept, colac de grâu de-un an,
Şi-n loc de galben buzdugan,
Făclii de ceară ţi-au făcut
În dreapta cea fără temut,
Şi-n mâna care poartă scut
Ţi-au pus un ban.

Cu făclioara, pe-unde treci,
Dai zare negrilor poteci
În noaptea negrului pustiu,
Iar banu-i vamă peste râu.
Merinde ai colac de grâu
Pe-un drum de veci.

Şi-ntr-un coşciug de-argint te-au pus
Deplin armat, ca-n ceruri sus
Să fii întreg ce-ai fost mereu,
Să tremure sub pasu-ţi greu
Albastrul cer, la Dumnezeu
Când vei fi dus.

Miraţi şi de răsuflet goi,
Văzându-ţi chipul de război,
Să steie îngerii-nlemnit;
Şi, orb de-al armelor sclipit,
S-alerge soarele-napoi
Spre răsărit!…

Iar când a fost la-nmormântat,
Toţi morţii parcă s-au sculat
Să-şi plângă pe ortacul lor,
Aşa era de mult popor
Venit să plângă pe-un fecior
De împărat!

Şi popi, şirag, cădelniţând
Ceteau ectenii de comând
Şi clopote, şi plâns, şi vai,
Ş-oştenii-n şir, şi pas de cai,
Şi sfetnici, şi feciori de crai,
Şi nat de rând.

Şi mă-sa, biata! Cum gemea
Şi blestema, şi se izbea
Să sară-n groapă: L-au închis
Pe veci! Mi-a fost şi mie scris
Să mă deştept plângând din vis,
Din lumea mea!

Ce urmă lasă şoimii-n zbor?
Ce urmă, peştii-n apa lor?
Să fii cât munţii de voinic,
Ori cât un pumn să fii de mic,
Cărarea mea şi-a tuturor
E tot nimic!

Că tot ce eşti şi tot ce poţi,
Părere-i tot dacă socoţi
De mori târziu ori mori curând,
De mori sătul, ori mori flămând,
Totuna e! Şi rând pe rând
Ne ducem toţi!

Eu vreau cu Fulger să rămân!
Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,
M-a duşmănit trăind mereu
Şi-a pizmuit norocul meu!
E un păgân şi Dumnezeu,
E un păgân.

De ce să cred în el de-acum?
În faţa lui au toţi un drum,
Ori buni, ori răi, tot un mormânt!
Nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt!
Credinţa-i val, iubirea vânt
Şi viaţa fum!

Şi-a fost minune ce spunea!
Grăbit poporul cruci făcea
De mila ei, şi sta-ngrozit.
Şi-atunci un sfetnic a venit
Şi-n faţa doamnei s-a oprit,
Privind la ea.

Un sfânt de-al cărui chip te temi
Abia te-aude când îl chemi:
Bătrân ca vremea, stâlp rămas,
Născut cu lumea într-un ceas,
El parcă-i viul parastas
Al altor vremi.

Şi sprijin pe toiag cătând
Şi-ncet cu mâna ridicând
Sprâncenele, din rostu-i rar,
Duios cuvintele răsar:
Nepoată dragă! De-n zadar
Te văd plângând.

De cum te zbuciumi, tu te stingi
Şi inima din noi o frângi
Ne doare c-a fost scris aşa,
Ne dori mai rău cu jalea ta:
De-aceea, doamnă, te-am ruga
Să nu mai plângi.

Pe cer când soarele-i apus,
De ce să plângi privind în sus?
Mai bine ochii-n jos să-i pleci,
Să vezi pământul pe-unde treci!
El nu e mort! Trăieşte-n veci,
E numai dus.

N-am cap şi chip pe toţi să-i spui
Şi-aş spune tot ce ştiu, dar cui?
Că de copil eu m-am luptat
În rând cu Volbură-mpărat
Şi ştiu pe Crivăţ cel turbat
Ca ţara lui.

Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
Şi toţi s-au dus pe-acelaşi drum.
Ei şi-au plinit chemarea lor
Şi i-am văzut murind uşor;
N-a fost nici unul plângător,
Că viaţa-i fum.

Zici fum? O, nu-i adevărat.
Război e, de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

De ce să-ntrebi viaţa ce-i?
Aşa se-ntreabă cei mişei.
Cei buni n-au vreme de gândit
La moarte şi la tânguit,
Căci plânsu-i de nebuni scornit
Şi de femei!

Trăieşte-ţi, doamnă, viaţa ta!
Şi-a morţii lege n-o căta!
Sunt crai ce schimb-a lumii sorţi,
Dar dacă mor, ce grijă porţi?
Mai simte-n urmă cineva
Că ei sunt morţi?

Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mâine nu-s!

Şi-oricât de amărâţi să fim
Nu-i bine să ne dezlipim
De cel ce vieţile le-a dat!
O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!

Ea n-a mai plâns, pierdut privea
La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
Şi n-a mai înţeles ce-a zis
Şi nu vedea cum au închis
Sicriul alb era un vis
Şi ea-l trăia.

Senini de plânset ochii ei,
Vedea bărbaţi, vedea femei,
Cu spaimă mută-n jur privea.
Din mult nimic nu-nţelegea;
Şi să muncea să ştie ce-i.
Şi nu putea.

I-a fulgerat deodată-n gând
Să râdă, căci vedea plângând
O lume-ntreagă-n rugăciuni.
În faţa unei gropi s-aduni
Atâta lume de nebuni!
Să mori râzând…

Şi clopotele-n limba lor
Plângeau cu glas tânguitor;
Şi-adânc, din bubuitul frânt
Al bulgărilor de pământ,
Vorbea un glas, un cântec sfânt
Şi nălţător:

Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!

Skate

Acum vreo 2 luni m-sm hotarat sa ma apuc si eu de skate si cu putin noroc am dat peste un om care se pricepea la placi si m-a oprit din ambitia mea de a-mi cumpara o pla RCO . Deoarece bugetul meu era unul destul de mic (>100 lei) am luat unul second hand . Din fericire am nimerit o placa foarte buna,care nu era mai deloc folosita .

Mi-a venit si placa ,dar din pacate vremea s-a inrautatit si nu am mai avut timp sa ies decat o data.Azi am iesit a doua oara si bineinteles ,nu stiu nimic ,dar incerc sa perseverez. Pentru cei aflati in aceeasi situatie:

Plictiseala

Plictiseala,cuvantul de ordine in ore .Sunt cateva ore (chimia,matematica,astea mai plictisitoare) in care chiar as vrea sa dorm . Sunt apogeul plictiselii. Simt ca nu mai am putere sa tin ochii deschisi si ma uit din minut in minut la ceas , mai las in urma o insemnare pe banca , mai dobor vreun record personal la Snake(pe telefon), mai sms-uiesc cu cineva ,dar intr-un final se duc toate resursele si cad intr-o stare din aia hiper-plictisitoare de imi vine sa tip doar asa ca sa distrug monotonia aia idioata .

Dar ,din pacate nu pot tipa ca ma invita profesorii pe la tabla si dupa o sa ma resemnez de nevoie ca ma bantuie vreun 3 sau un punct la purtare isi doreste sa zburde liber

Activitate recreativa

O activitate foarte recreativa ,cel putin pentru mine este pescuitul . Pescuitul este unul dintre cele mai linistitoare sporturi (din punctul meu de vedere). Oricat as pescui ,niciodata nu ma  voi plictisi . Eu nu prea mananc pestele prins , recunosc ca pescuiesc mai mult pentru a imi asigura portia de megalomanie indusa de instinctul de vanator pe care il ai cand te vezi mare pradator ca singurul tau rol e sa tii o unealta de ultima generatie deasupra apei si pestele nu are nici o scapare , totusi exista o mica parte de ,,lupa” cu pestele ,dar se rezuma la prea putin.

Intr-adevar , pescuitul nu e pentru domnisoare sau pentru aia mai sensibili pentru ca in primul rand se folosesc ca momeala tot felul de viermi si nu vad pe nici o fata agatand intr-un carlig un vierme de cadavru iar in al doilea rand ,daca esti mai sensibil e foarte posibil sa te apuce plansul cand vezi un animal chinuindu-se in carlig si nu cred ca o sa mai fii in stare sa continui .

Deci, daca , cautati o noua activitate de omorat timpul si dispuneti de ceva bani si rabdare (mai multa rabdare decat bani) , un braconaj pe malul baltii e ceea ce va trebuie .

Tezele cu subiect unic

Tezele cu subiect unic , inca un experiment inutil facut de persoanele ce se tot perinda pe la fotoliul de ministru al invatamantului .

In primul rand nu am inteles (nici eu nici altii) de ce s-a schimbat metodologia pentru intrarea la liceu dupa atatia ani in care s-a putut observa ca examenul de capacitate este destul de relevant asupra nivelului de cunostinta al elevului. In haosul format bineinteles ca s-a repetat scenariul de intotdeauna , domnii aia care incalzesc degeaba scaune de ministri nu au avut nimic de pierdut ,nici macar explicatii de dat (ca asta e romanul ,lasa capul plecat si spera la mai bine) pe cand noi,elevii avem foarte multe de pierdut in urma acestor experimente .

Defapt , tezele cu subiect unic sunt echivalentul alegerilor uninominale adica au acelasi efect : elevii care au invatat 4 ani si au tras sa aiba medii mari se poate sa o fi dat in bara la o teza si asa s-a frecat media ,cei care nu au alta tinta decat sa treaca au copiat (e clar ca se copie ,la toate tezele se copie ,nu poate nega nimeni ) si uite asa o sa se trezeasca domnii profesori de la licee ca trebuie sa traga de ei pentru a scoate o promotie si uite asa se ajunge la compromisuri .

Deci,cazuri foarte similare : la alegerile uninominale au reusit sa castige fotolii aia cu 8 % in detrimentul celor cu 40% (un ex.) si exact asa se va intampla la admiterea in licee ,cei ce au tras pentru medii mari se vor trezi ca au ca si colegi pe cei ce au tras doar sa copie si uite asa se formeaza romanul tipic ,de ce sa mai invete si sa se chinuie sa isi rupa capul prin scoli cand la capat de drum e pe o pozitie cu lenesul?

Life in school (1)

Asta e de departe un subiect inepuizabil datorita faptului ca zi de zi se mai adauga cate un episod deci de azi incep un fel de Tanar si nelinistit , sper ca doar ca lungime ,nu la fel de plictisitor.

Asta e pe scurt anul scolar 2008-2009   , anul de glorie al clasei noastre (a7a pe atunci) , clasa a7a pentru noi a fost clasa in care ne-am adjudecat pe deplin titlul de cea mai nebuna/nesimtita/etc clasa din scoala . Ajunsesem la extrem , unii profesori nu ne mai puteau suporta , ni s-a schimbat profesoara de franceza , catalogul sangera zilnic cu cate un 3 sau 4 in zilele mai fericite . Tot in a 7a am avut probleme cu nazismul , datorita faptului ca am facut o Swasstika pe banca si am scris Sieg Heil (bineinteles ca nu prea imi era mie clar ce inseamna ) am avut un scandal destul de mare si am avut ce inventa explicatii care de care mai contradictorii .

Tot atunci datorita faptului ca am aprins un chibrit in clasa ,un profesor a declarat ca am vrut sa dau foc scolii .Vara mai cadea cate un termopan de la vreo minge/piatra ratacita dar cel mai distractiv a fost iarna .

Normal ca si iarna am avut o problema ,nu se putea sa treaca asa ,degeaba fara nici un eveniment . Era o zi din aia plictisitoare in care toata ora de mate m-am uitat pe geam cum ninge ,plictisit la culme de ora ce avea acelasi efect somnolent ca 5 Nurofenuri .In sfarsit dupa ce s-a sunat am iesit afara si dupa cateva head-shoturi , ce imi trece mie prin cap ? Nu un bulgare daca asta anticipati . Am facut un bulgare din ala mai marisor ,de avea vreo 10 kg  si am intrat cu el in scoala ,cum am avut noroc si nu m-am intalnit cu vreun profesor pana in clasa ,am reusit sa imi duc planul la bun sfarsit .Am intrat in clasa cu bulgarele si i l-am servit in cap la un coleg . Problema e ca norocul meu s-a dus odata cu bulgarele ,tocmai dupa ce i l-am spart de cap ,a intrat profa de mate (slava domnului ca nu era profa mea) si bineinteles ca iar a trebuit sa dau explicatii , amenintari si alte chestii .

A trecut si iarna si iata ca un nou pericol s-a afisat la orizont . Nu stiu din ce motiv cand am intrat in clasa se bateau 3 (2 pe 1) si eu cum aveam boala pe unu dintre ei i-am dat si eu (doar una bineinteles) .Problema a fost ca ala a iesit cam sifonat din incaierare si cum era (si inca este un bulangiu) s-a dus pe la director dupa ore .

A doua zi eu nu am venit la prima ora ca aveam chimia dar nu si dizpozitia necesara ,dar cand am venit la a doua era scandal ca i-a luat pe aia sa dea cu subsemnatul ,ca se lasa cu amenzi asa ca eu nu am mai stat pe ganduri si am plecat ,am tot evitat sa ma intalnesc cu directorul ,cand m-am intalnit i-am explicat exact intamplarea , omul a preciat ca am fost sincer si a ramas asa .

Sunt multe de zis despre a7a ,prea multe pentru un post ,asta e putin spus ,s-au intamplat multe si unele o sa le aflati dupa ce termin a 8a ca inca sunt calde .

Condoleante

Astazi s-sa produs un mare dezastru .Un prieten bun si de nadejde a plecat dintre noi.Trebuie sa ne amintim cu drag de ea deoarece intotdeauna am putut conta pe ea ,indiferent ca ploua sau ningea ,indiferent daca la nervi o mai tranteam sau daca mai abuzam de increderea ei suprasolicitand-o intotdeauna a rezistat eroic.Chiar daca ajunsese intr-o faza terminala ,cand deabia isi mai putea duce propria greutate ea inca isi mai servea prietenii .
Sper ca nu am reusit sa va intristez , din pacate este vorba de bicicleta mea care dupa 1 an in care nu a stat mai deloc si in care a cunoscut tot felul de terenuri ,astazi a cedat si eu sunt direct responsabil.Ne-a parasit din cauza unei prostii facute de mine in urma careia furca s-a rupt si consider ca ar fi o blasfemie asupra amintirii ei sa ii pun alta furca .
Deci ,sa pastram un minut de reculegere pentru ea .