Aceasta este compunerea de la olimpiada de romana de anul asta , semestrul 1 . Tema a fost : o compunere cu titlul ,,Ecoul sufletului”.
P.S. : Am luat 98 de puncte atunci 😛 .
Sufletul-cel mai de pret lucru pe care il posedam.
Unii il avem de la nastere,altii de mult mai mult timp.Chiar daca cei mai multi il considera un drept , cu siguranta multi nu il merita deoarece l-au dedicat ,,intunericului” sau l-au ,,vandut” .Din moment ce un suflet nu se poate crea asa ,din nimic,inseamna ca a fost creat de cineva ,capabil de asemenea lucruri,cel mai probabil o entitate superioara si noua ne-a fost incredintat.
Cum am putea vinde ceva ce nu ne apartine?
Sufletul sufera ,probabil,la toate actiunile noastre ,mai ales ca nu poate reactiona sau exprima trairile.Daca sufletul meu si-ar putea exprima trairile ,cel mai probabil as avea o cu totul alta viziune decat acum.As privi lucrurile cu scarba si nepasare.Din aceasta perspectiva lumea pare foarte josnica si plictisitoare,pamenii ce reactioneaza cu gandul la recompensa predomina,ipocritii si idiotii au devenit figuri emblematice si exemple pentru cei ce au nevoie de sfaturi si indrumare.
Religia a devenit o compania multi-nationala,inlocuind venerarea unei divinitati cu venerarea banilor so principala metoda de indoctrinare a societatii.Mass-media,in loc sa isi indeplineasca rolul informativ,tampeste mintile audientei cu emisiuni cretine de divertisment ce au luat locul emisiunilor educative.
Conspiratiile politice s-au intensificat,favorizand aparitia razboaielor,a crizelor economice si a consecintelor acestora.
Sufletului oamenilor din aceste timpuri,fata exceptie , i s-au adaugat traume si rani ce nu vor putea fi vindecate sau ameliorate niciodata.Am ajuns sa credem ca stim totul,ca suntem atotputernici,pe cand stim mai putin si mai fals ca niciodata si suntem mai vulnerabili decat am fost vreodata.
In concluzie ,sufletul a devenit ceva de neglijat ,oamenii au fost dresati de mici sa se increada in anumite lucruri si suntem influentati si dezinformati in masa,fapt pentru care ne acceptam soarta,din ce in ce mai grea pentru ca noi induram.